Vin colindătorii - Noviciat

Prieteni pentru totdeauna

Iată o surpriză pentru voi toți! Răsfoind fișierul plin de amintiri din istoria Comunității Orionine, am dat peste un minunat filmuleț. Acesta a fost realizat în 2007 de către membrii grupului Reparto, majoritatea dintre ei sunt acum coordonatori, și cu siguranță își vor aminti cu drag de acele vremuri după vizionarea acestui film.

Avem galerie foto!

De cât timp ați tot așteptat crearea galeriei foto? Iată că răbdarea voastra a fost, în sfârșit, răsplătită. Puteți accesa galeria de pe site-ul principal, www.csorione.ro, din meniu. Deocamdată sunt doar câteva albume, adunate atât de pe parcursul acestui an cercetășesc, cât și din precedentul an. Dorința mea este să adaug cât mai multe albume, să ajung până la fotografii din 2003, dar și să continui cu albume din viitoarele evenimente, și chiar de la întâlnirile săptămânale. De aceea, am mare rugăminte la voi, cei care aveți apareate foto, faceți fotografii și trimitețile mie ca să le pot urca în galerie. Întotdeauna fiți gata!

S-a împodobit site-ul

Cu ocazia apropierii sărbătorilor de Crăciun, m-am gândit că o mică schimbare site-ului ar prinde bine. Așa că, am împodobit nițel interfața pentru a ne putea transpune mai ușor în această perioada a anului, în care încercăm cu toții să fim mai buni, mai veseli, mai îngăduitori de cei de lângă noi. În altă ordine de idei, ca blogul sa fie mai des vizitat, am adăugat un playlist, ce cuprinde majoritatea cântecelor pe care le avem la scout. Poți citi astfel un articol, iar între timp asculți cu placere o muzică de calitate. Sper să vă placă! Aștept să vă spune-ți părerea despre aceste schimbări trimițând un comentariu.

Sărbătoarea de Crăciun

Întreaga Comunitate Orionină, compusă din scout, oratoriu și liceu, vă invită cu mic cu mare, frați, surori, mamici, tatici și bunici la marea sărbătoare de Crăciun. Vino alături de noi, duminică 19 decembrie 2010, începând cu orele 14:00, să vestim împreună Nașterea Mântuitorului Iisus. Vă așteptăm cu un program special și cu multe alte surprize.

Revista cercetașului

În așteptarea următorului număr al revistei, care va apărea în luna decembrie, am creat acest articol care conține precedentele numere, cel din decembrie 2009 și aprilie 2010. Le puteți descarca și viziona online.

Numarul I ___________Numarul II

Gâlceavă-n ceruri

Cu un titlu sugestiv, acest film prezintă sceneta de la finalul Balului Mascat, organizat în 30 octombrie, în sala de sport al Liceului Don Orione. Felicitări băieților, alături de care am reușit să punem în scenă un moment de divertisment care să încheie frumos un bal, care de la început se anunțase promițător, și la finalul căruia, toți “mascații” au plecat mulțumiți de activitatea întreprinsă împreună.

Sărbătoarea Castanelor

A fost o sărbătoare foarte “încărcată” să spun așa , deoarece a fost Sărbătoarea Castanelor , ziua aduți un prieten , trecere lupișori-reparto , trecere reparto-noviciat și niște promisiuni. Toată ziua a început ( pentru cei din reparto de la ora 11:30) cu organizarea probelor pentru lupișor după care a început trecerea propiu-zisă. Toți lupișorii și mămăruțele plini de entuziasm au început trecerea lor spre o etapă mai înaltă spre o nouă aventură într-un cuvant spre reparto. Între timp cei mai mari din reparto se pregăteau și ei ca să treacă la o etapă mai mare, mai exact la noviciat. Probele lor au fost organizate de cei din clan. După treceri a început Sărbătoarea Castanelor unde toată lumea a primit castane, ne-am distrat cu niște jocuri după care am trecut la lucruri mai serioase adică la promisiuni. Au depus promisiuni cei mai vechi din clan. Aceasta a fost o sărbătoare “incărcată” a Scoutiștilor Orionini.

Maciu-Chiuaua 2 octombrie

Deschiderea noului an cercetăşesc

Uitaţi dragii mei cum a mai trecut un an în cadrul Com. Don Orione, un an plin de activităţi frumoase şi constructive pentru noi şi caracterul nostru încă în formare. Sâmbătă, 25.09.2010 noul an cercetăşesc, ne-a bătut la uşi, anuntând sosirea lui. Astefel, atât cei mari cât şi cei mici, am fost prezenţi să-l întâmpinăm încă de la ora 14:00.Un an ce cu siguranţă va fi măcar la fel de incitant şi prosper ca celălalte. Probele organizate de către cei din Clan-Foc au fost în număr de şase (proba cu sacul, franghia, sacii plesnitori, labirintul infinitului, banuţul şi nu în ultimul rând prăpastia.). La aceste probe nu a fost nevoie decât de puţină condiţie fizică, multă voie bună şi chef de distracţie. După ce am fost împărţiti în grupe mixte, atât de lupişori cât şi de reparto, am început cursa probelor. Faptul că am fost puşi în echipe cu fraţii noştri mai mici, a fost un lucru minunat, care ne-a ajutat să ne cunoaştem mai bine, aratându-le astfel şi lupişorilor ca nu suntem pe atât de fioroşi pe cât ne credeau ei. După terminarea probelor cu toţii am fost desemnaţi câştigători (prin asta dovedindu-se încă o dată faptul că nu contează cine câştigă, ci cum te-ai distrat şi ce lucruri bune ai mai învăţat in cursul acelei zile). Finalul acelei zile, a fost conturat ca să zic aşa, de un filmuleţ în care ne-a fost prezentată activitatea orionină din cadrul anului 2009-2010, amintindu-ne astfel cu drag de momentele amuzante, de cumpănă, de maturitate etc. prin care am trecut. În concluzie, ziua a fost de un real succes, o zi pe care cu toţi ne-o vom aminti cu drag !...aaa şi era să uit: ,,Întodeauna fi gata!,,.

• articol scris de Bianca Lile
  

Retrospectiva CSO 2009-2010

Tabăra Clan 2010 Vlădeasa - Arieşeni

În data de 06.09.2010, Noviciatul şi Clan-Focul, au fost la ora 07:30 în curtea liceului Don Orione, pregătiţi să meargă în tabără. Locaţia nefiind fixă, în fiecare seară urmând să dormim în locuri diferite, împreună am reuşit să traversăm o mare parte din Munţii Apuseni.

Autocarul ne-a lăsat în satul Rogojel, judeţul Cluj, de unde am pornit spre Vlădeasa (1836 m), loc în care ne-am petrecut prima noapte. Următoarea dimineaţă ne-am îndreptat spre Vărăşoaia, în drumul nostru mai trecând prin: Cornul Muntelui, Gardul de Piatră, Piatra Tâlharului, Tăul Vărăşoaia şi Glăvoi. În această zi a avut loc şi trecerea celor din Noviciat în Clan-Foc. Următoarea dimineată am pornit spre Vârtop – Arieşeni. Deşi în toate aceste zile, vremea a ţinut cu noi, ploaia venind doar spre seară şi noaptea, de data aceasta, ziua de joi ne-a aşteptat cu o vreme urâtă, ceea ce ne-a împiedicat să urcăm pe Cucurbăta Mare, acesta fiind ultimul punct ce trebuia atins.

Chiar dacă prin efort fizic am fost destul de solicitaţi, împreună am realizat şi am profitat de toate momentele amuzante, interesante fiind şi peisajele extraordinare pe care le-am întâlnit de-a lungul traseelor.

Această drumeţie a reuşit să ne unească mai mult şi să ne determine să ne descurcăm şi în situaţii neaşteptate, cum ar fi pregătirea mâncării fără primusuri… uitate în Oradea!

• articol scris de Patricia Petric

Valea Seacă 2010 Clan-Foc şi Noviciat

„Gata de cel mai greu traseu din munţii Apuseni?”, întrebarea aceasta a fost adresată celor din Clan-Foc şi Noviciat.
Încercarea de a traversa Valea Seacă a eşuat prima dată, datorită vremii nefavorabile, însă a doua oară am fost pregatiţi de orice şi gata de a ne căţăra pe 20 de cascade.
Ne-am montat corturile în locul în care am fost şi data trecută, doar că acum, pe cealaltă parte. Pornind după masa, la ora 14, am ajuns bineînteles seara acolo, însă nu ne-am dat bătuţi din cauza venirii serii, nu am stat la corturi. Cu paşi mici şi mari am pornit într-o scurtă plimbare în împrejurimi, doar pentru a vedea ce ne asteaptă. Nu se compara ceea ce ne astepta cu ceea ce am văzut în prima zi. La focul de tabară, i-am invitat şi pe vecinii noştri. Am cântat câte ceva, iar după aceea am spus o mulţime de bancuri, unul mai amuzant ca şi altul.
August, fiind o lună cu stele căzătoare, seara a fost magnific, o mulţime de meteoriţi au căzut, luminând tot cerul precum într-o poveste. Pentru a fi odihniţi următoarea zi, majoritatea am plecat repede la culcare, însă ceilalti s-au simtit foarte energici şi gata de a asculta mai multe bancuri.
A sosit şi ziua cea mare, după micul dejun, am reuşit să adunăm apă de la nişte rădăcini (rădăcini care erau deasupra izvorului, dar acesta era ocupat de o altă persoană care-şi umplea bidonul de mai bine de 3 ore). Cu o mare voinţă şi putere am pornit de-adevaratelea spre Valea Seacă. Ajunşi în faţa primei cascade, am rămas toţi surpinşi, speriaţi, dar totodată cu zâmbetul pe buze, ascunzând oarecum frica ce-o aveam în noi. După ce am trecut de a treia cascadă, trebuia să urcăm pe o porţiune unde era mult noroi; acolo ne-am panicat cu toţii atunci când bolovanii au căzut peste noi, dar nu s-a întamplat cu nimeni nimic, deoarece Dumnezeu a avut grijă de fiecare. În final ne-am udat aproape toţi, ne-am urzicat şi ne-am distrat de minune. După ce am terminat cu toate cascadele am avut ocazia să fim în Groapa Ruginoasă, chiar în mijlocul ei, la un moment dat ziceam că suntem ori în deşert, ori în Marele Canion, a fost ceva fascinant şi de neuitat.
Am invăţat că trebuie să ai multă rabdare, să fii oprimist - să poţi trece de toate cascadele, să fii atent la cel de lângă tine şi să-i acorzi o mână de ajutor atunci când are nevoie.
Aceasta a fost excursia noastră mult dorită.
Seara, după traseu am ajuns la corturi, le-am demontat şi am pornit spre casă, toţi murdari, dar bucuroşi şi încrezători că am făcut cel mai greu traseu din Apuseni. La un moment dat, tuturor ni s-a făcut foame, aşa că Radu şi Camelia ne-au servit cu o cină traditională şi pur românească: slănină şi ceapă, bineînţeles la lumina frontalei. A fost o aventură de neuitat şi magică din toate punctele de vedere.

• articol scris de Lucia Iluţa

Cutiuţa cu bârfe

Ca să nu mai abuzăm atât de mult de forum, prin mesaje scurte şi fără rost, m-am gândit să creez pe blog un chat box, în traducere liberă, “cutiuţa cu bârfe”. Aici vă puteţi exprima liber, puteţi discuta şi să vă salutaţi. Desigur, nu vreau să încurajez statul cu ochii în monitor scriind de zori şi vorbind aiurea, când aţi putea să vă întâlniţi afară, în curte la Don, sau oriunde în aer liber, comunicând faţă în faţă. Sinigura regulă pe care ţin să o respectaţi în momentul în care scrieţi aici este folosirea unui limbaj decent. Mulţumesc!

C.S.O. în Ecotură

Ecotura, concursul care a ajuns la a 11-a ediţie în acest an şi organizat de Ecotop Oradea, a fost un bun prilej de a ne testa cunoştinţele deprinse pe parcursul anilor în scout: orientare, animaţie, prim ajutor şi mai ales spiritul de echipă. Toate acestea ne-au fost puse la încercare prin probe bine organizate şi sub atenta observaţie a albitrilor.
Echipajul C.S.O. a fost format din Brandon, Mark, Tibi, Bianca Buzlea, Mirela, Lucia, Sergiu Man şi Alexandru Ion. Opt membrii ce au reprezentat cu succes acest grup şi care împreună prin unitatea lor au demonstrat ca merită cu prisosinţă ocuparea locului III. Am primit cu toţii felicitări din partea organizatorilor, deoarece având în vedere faptul că a fost prima participare la acest concurs, rezultatul obţinut este unul marcant.
Ca observator şi responsabil al grupului participant ţin să felicit întreg echipajul şi mai ales căpitanii celor două echipe: Bianca B. (C.S.O.-I) şi Sergiu M. (C.S.O.-II) care şi-au îndeplinit cu succes îndatoria de coordonatori.
Dat fiind faptul că ne-am simţit atât de bine, sperăm că vom putea fi prezenţi şi anul viitor la a 12-a ediţie şi de această dată să câştigăm şi “vaza” mult râvnită, având experienţa acestui an.

Noviciat în PerPedes

În data de 30 prilie, ne-am organizat şi pentru prima dată am participat la concursul PerPedes, care anul acesta împlineşte 30 de ani de când s-a înfiinţat.Am pornit cu întârziere, după o oră, toţi eram foarte nerăbdători, dar şi puţin speriaţi pentru probele de alpinism si speologie. Ne-am consolat cu gândul că şi alţii sunt începători.

Ajunşi în Depresiunea Trascăului, la locul nostru de campare am început să ne montăm corturile, să despachetăm bagajele si să mâncăm. Pe urmă am cântat cu multa voie bună o sumedenie de cantece cu tema montană sau nu. Odată cu venirea serii, au sosit şi ţânţarii, care ne-au făcut nişte urme frumoase pe corp. Seara la focul de tabără, am avut parte de un moment, în care eram toţi oamenii care participau la concurs. Am reuşit să învăţăm câteva versuri de la anumite cântece pe care noi le-am ascultat cu urechile ciulite. Fiindcă noi nu ştiam melodiile, am hotărât să mergem să ne jucăm câteva jocuri de-ale noastre. Râdeam atât de bine încât la un moment dat unii dintre noi s-au trezit pe jos, cu lacrimi în ochi şi tinându-se de burtă.

După un somn bun, ne-am trezit. În jur de ora 10, s-au făcut echipele şi s-a pornit în traseu. Pe acest traseu, am mers exact cum nu trebuia, în zig-zag, trebuia să trecem o singură dată râul, dar noi l-am trecut de vreo trei, patru ori, aproape că ne-am rătăcit, dar până la urmă am ajuns pe drumul care ne era indicat pe hartă. În traseu, am văzut cele mai frumoase peisaje, de vis, când eram la o altitudine înaltă simţeam o euforie în noi încât trăiam senzaţia pe care o au parapantiştii când sunt în înaltul cerului.

La proba de alpinism, trei membrii ai comunităţii au avut nevoie de toată susţinerea noastră pentru a atinge punctul câştigător. S-au descurcat de minune, parcă ar fi fost adevăraţi alpinişti, sincere felicitări. Ajunşi în tabără, o echipă CSO a ajuns mai repede cu o oră, au avut mai multă forţă în picioare şi au galopat în traseu, dar avantajul e pentru ei că s-au odhinit mai mult ca şi ceilalţi. După şapte, opt ore de traseu, am avut un moment de discuţii mai aprinse, în care fiecare şi-a mărturisit punctul de vedere legat de traseu. Am învăţat ce înseamnă cu adevărat unitatea şi adevăratul premiu al acestui concurs este experienţa şi nu în ultimul rând prietenia.

Înainte de începerea programului de seară, am mâncat cu multă poftă, pe urmă am cântat, iar câţiva dintre concurenţii altor echipe au venit să ne acompanieze cu vocile lor. La focul de tabără, fiecare echipă a fost nevoită să pregătească ceva „cultural”, adica o scenetă sau câteva cântece. Aici ne-am descurcat grozav, am luat locul trei. Căntecele celorlalţi au fost destul de noi, draguţe şi amuzante pentru noi, la scenete nu vrem să comentăm pentru că nu toate au fost pe gusturile noastre.

Următoarea zi a fost proba de speologie, cei de la noi au fost fantastici, dar se vede că mai avem de învătat, însă putem spune că ne-am descurcat mai bine decât cei care au avut şi pregătire înainte. După această probă, am adunat toate lucrurile noastre, ne-am împachetat, am dat mâna cu organizatorii şi am plecat spre Cheile Turzii. După ce am admirat priveliştea, am pornit spre Oradea. Distrându-ne foarte bine în maşină şi jucându-ne tot felul de jocuri de atenţie, am ajuns mai repede acasă.

Am încheiat ca de obicei cu cu o voga, doar că de data asta a fost mai slabă, din cauză că am fost prea obosiţi. Am avut multe de învăţat din aceasta excursie, am descoperit ce e unitatea cu adevărat, responsabilitatea, comunicarea, respectul, dar şi în ce constă concurenţa. Din toate am câştigat experienţă, am devenit învingători în sufletele noastre. Probabil că nu meritam să căştigăm concusul, acel loc trei, dar am legat mai strâns nodul prieteniei noastre, ceea ce ne demonstrează adevăratul căstig, iar noi am devenit mai puternici.

• articol scris de Lucia Iluţa

Autofinanţare Noviciat

În data de 20 martie 2010, Noviciatul, având o inimă mare s-a gândit să organizeze un spectacol în scop caritabil. Făcând acest spectacol am vrut să strângem o sumă de bani modestă, în jur de 1 milion, dar la final, când am numărat totalul a fost de 3 milioane. Am fost foarte surprinşi cu toţii, chiar nu ne aşteptam ca lumea să fie atât de darnică.

Spectatorii au avut parte de o mulţime de momente amuzante. Au stat cuminţi pe scaune vizionând 3 filmuleţe, dar după ce s-a terminat fiecare, scaunele erau îndepărtate una de alta, iar cei din sală râdeau copios. La parada „modei”, spectatorii au rămas cu gurile căscate, pe urmă, câţiva dintre membrii Noviciatului i-au surprins pe ceilalţi scoutişti cu talentul lor muzical. Un alt moment haios a fost un dans numit „Ritmo Vuelta”, un dans în care simţi că te mişti, că ai viaţă, dar a fost şi un dans mai serios, Disco-fox, care le-a plăcut celor din sală. Am râs cu lacrimi la o scenetă numită „Ora de gimnastică”, acum, când citiţi aceste rânduri lasă-ţi muşchiul lejer, corpul nemişcat, călcâiele lipite, desfaceţi vârful picioarelor şi trageţi burta, iar acum respiraţi cu putere. Mâinile sus, aşa li s-a spus celor din sală pentru că vor trebui să liciteze 4 persoane. Fetele licitate au dansat cu băieţii care le-au licitat, iar băieţii licitaţi le-au facut fetelor care i-au licitat, o serenadă.

Bineînţeles că banii oamenilor nu s-au dus doar pe bilete, ci şi pe delicioasele prăjituri făcute ca la mama acasă, care au mers bine cu o limonadă rece.

Mulţumim comunităţii pentru tot ajutorul acordat şi celor care au fost prezenţi la reuşitul nostru spectacol. Fără ei, noi nu am fi putut strânge destui bani ca să ajutăm orfanii, cei de la casa de copii, sau chiar bătrâneii de la azilul de bătrâni.

• articol scris de: Lucia Iluţa